Vários

Chiron, o cantauro - mitologia grega e mitologia latina

Chiron, o cantauro - mitologia grega e mitologia latina


CENTAUROCHIRONE


Apolo, Quíron, Asclépio
Afresco de Pompeia

Quíron era um centauro famoso (meio homem e meio cavalo), filho de Cronos e Filira. Ao contrário de seus colegas centauros, famosos por seus modos rudes e rudes, Quíron era de temperamento brando, um amante da ciência e da cultura.


Quíron ensina Aquiles no arco e flecha
G. B. Cipriani, Filadélfia, Museu de Arte

Sua casa, localizada perto do Monte Pelio na Tessália, era uma verdadeira escola onde muitas pessoas famosas cresceram e foram educadas nos tempos antigos, como Asclépio, Nestor, Macaone, Enéias, Hércules, Castor e Pólux, Ulisses, Teseu, Aquiles, Anfiarao, Peleo, Meleager, Cephalus, Telamon, Hippolytus.

O centauro Quíron foi atingido por engano por Hércules ou como Ovídio narra (I Fasti, V):

«(...) Enquanto o velho manejava as horríveis flechas, devido ao veneno, uma caiu e cravou-se no pé esquerdo. Gritou Quíron e puxou o ferro do galho; Alcide e o menino Emonio (Achille) gemeram. O centauro, entretanto, mexeu (em um recipiente) algumas ervas das montanhas Pegasei; então, com aqueles medicamentos, ele tentou aliviar a ferida; mas o veneno era mais forte do que o remédio, e a doença espalhou-se profundamente nos ossos e por todo o corpo; o sangue da Hydra Learnea, misturado com o do centauro, não deixava tempo para qualquer ajuda. Como na frente de seu pai, Aquiles permaneceu imóvel, seu rosto coberto de lágrimas; assim mesmo ele teria que chorar se Peleu morresse. Freqüentemente, com mãos afetuosas, ele acariciava as mãos do homem ferido; - o professor recebe o prêmio pelas fantasias que deu - muitas vezes o beijava, muitas vezes dizia também ao moribundo: "Viva, querido pai, eu te imploro; não me abandones!"

Quíron, por ser filho de Cronos, era imortal, por isso não podia morrer, mas sentiu tanta dor que depois de muito sofrimento pediu a Zeus que acabasse com seus dias.

Prometeu se ofereceu para substituí-lo na imortalidade e então Zeus permitiu que ele morresse e o transformou em uma constelação, a constelação de Sagitário.


Chiróne (mitologia)

(Grego Chéirōn) O mais famoso e sábio dos centauros da mitologia grega. Ele personificou os valores positivos do status de centauro, enquanto os centauros como "pessoas" representaram seus valores negativos. A ambivalência da condição de centauro deve-se à sua capacidade de traduzir miticamente a ideia do pré-cósmico, como uma fase ainda selvagem e natural (aspecto negativo), mas da qual brotará a cultura (aspecto positivo). Quíron aparece precisamente como um mestre da cultura: em sua escola, em uma caverna no Monte Pélio (Tessália), inúmeros heróis da mitologia grega serão treinados, incluindo o mais famoso, Aquiles. Para sublinhar a distinção entre Quíron e os outros centauros, o mito fez dele um filho de Cronos, portanto irmão de Zeus. Ele foi morto, sem querer, por Hércules.

Quíron e o jovem Aquiles em um afresco da Basílica de Herculano (Nápoles, Museu Nacional).
Biblioteca de Imagens De Agostini / G. Nimatallah


Centauros

Metade homens e metade cavalos

Na mitologia grega, os centauros habitam as montanhas e as florestas e são o símbolo dos instintos animalescos e violentos dos quais o homem nunca consegue se libertar completamente. Vários episódios do mito falam de sua brutalidade, mas outros falam de centauros dotados de sabedoria extraordinária: o mais famoso deles, Quíron, é até tutor de heróis talentosos.

A origem dos centauros e o mito de Nessus

Os antigos poetas narraram que o mortal Ixion havia tentado violentar Hera (Juno para os romanos), terminando em vez disso juntando-se a uma nuvem, à qual Zeus (Júpiter) havia dado a semelhança da deusa. Nasceu o Centauro que, ao se tornar adulto, se acasalou com éguas, dando início à linhagem de criaturas, metade cavalos e metade homens, que levam seu nome.

De acordo com a imaginação popular, os centauros habitavam as regiões mais montanhosas e ricas em florestas da Grécia: Tessália e Arcádia. Eles eram propensos à brutalidade e violência, como evidenciado por vários episódios do mito.

Um dos centauros mais famosos, Nessus, tenta estuprar Deianira, a esposa de Hércules (pelos romanos Hércules), mas é atingido pelas flechas do herói. Antes de morrer, Nessus, porém, faz a garota acreditar que o sangue de sua ferida pode funcionar como um talismã de amor. Quando Hércules se apaixona pela jovem Iole, Deianira, ansiosa por reconquistar o afeto do marido, imbui um manto com aquele sangue para o herói vestir. Na verdade, Nessus queria se vingar de Hércules: o sangue fica encharcado com o veneno da flecha fatal, o manto gruda no corpo de Hércules e queima sua carne, causando sua morte.

A centauromaquia

O caráter selvagem dos centauros também se manifesta abertamente durante o banquete com que Piritoo, rei dos lapitas, celebra seu casamento com Hipodâmia. O centauro Eurythionus bêbado ameaça sua esposa e é severamente punido por Piritoo ou, de acordo com uma versão diferente, é morto por Teseu. Isso desencadeia uma batalha furiosa e sangrenta entre os centauros e os heróis que participam do banquete de casamento no final dos centauros são derrotados e exterminados.

A luta entre lapitas e centauros (chamada centauromaquia) tornou-se o símbolo do conflito entre civilização e barbárie e foi um dos temas favoritos dos escultores da era clássica: foi representada na decoração do templo de Zeus em Olímpia e no Partenon em Atenas.

Pholus e Chiron

Nem todos os centauros, entretanto, são representados com traços negativos. Dois deles, Quíron e Pholo, são exceções: não é por acaso que o mito lhes atribui uma genealogia diferente de todos os outros centauros.

Di Pholo era considerado filho de Silenus e uma ninfa. Ele generosamente hospedou Hércules, servindo-lhe carne e vinho em sua caverna, mas o cheiro do vinho atraiu os outros centauros, que travaram uma dura luta com Hércules. O herói conseguiu repeli-los e infligir-lhes pesadas perdas. O próprio Pholus se encarregou do enterro dos caídos, mas, ao extrair uma flecha do corpo de um deles, foi distraído pelo pensamento de que um objeto tão pequeno poderia ter matado um ser tão grande: a flecha, que foi mergulhada em o veneno da Hydra, caiu em seu pé e o matou.

Quíron foi atribuído como pai Cronos, que o fez juntar-se na forma de um cavalo a Filira, uma filha de Oceano. Ele morava em uma caverna no Monte Pelion, na Tessália, e era famoso por sua sabedoria e conhecimento. Heróis ilustres foram confiados a ele para serem educados não apenas na arte da guerra e da caça, mas também em moral, medicina e música. Seus alunos seriam, entre outros, Aquiles, Jasão e Asclépio. Uma flecha de Hércules o atingiu acidentalmente enquanto ele estava ao seu lado durante uma fase da luta que havia começado na caverna de Pholus. A ferida era incurável, mas Quíron, que era imortal, não podia morrer: só a troca de sua condição com a do mortal Prometeu finalmente permitiu que ele pusesse fim, com a morte, em seus sofrimentos.


Ele matou Chiron

Chiron - Wikipeds

  1. Fim de Chiron. Tendo entrado em conflito com os centauros, ele matou alguns deles e os sobreviventes se refugiaram na caverna onde vivia Quíron, que também era amigo do herói. Durante a batalha, uma flecha, disparada por Hércules, atingiu Quíron no joelho
  2. Quíron: características. Uma grande bondade de espírito, uma sabedoria autêntica, um forte conhecimento das ciências, em particular da médica: é isso que faz de Quíron um centauro verdadeiramente especial, muito diferente de seus irmãos, sempre rude e violento e, sem dúvida, também ignorante.
  3. Aquiles matou muitos e, durante a luta, uma flecha do herói atingiu o centauro Quíron. Quíron, no entanto, não pôde morrer porque era imortal e, como tal, sofreu sem ser capaz de se curar. Ele se desesperou tanto que pediu aos deuses que morressem: eles o concederam. Em troca, Quíron trocou sua imortalidade com Prometeu
  4. Aquiles foi então entregue ao centauro Quíron para educá-lo. Outras lendas narram as façanhas de sua juventude, a que parece remeter o epíteto de passo rápido presente na Ilíada, e o período em que o herói permaneceu escondido entre as filhas do rei Licomedes para evitar a morte que, segundo uma profecia, ele o teria pego perto de Tróia se ele tivesse ido lá
  5. Quíron - página de login. Nome de usuário = Senha do código tributário = deixe em branco e clique no Portal do F.A.D. dos requisitos do Sistema Spedali Civili di Brescia para acessar um Quíron
  6. Aquiles. O mais famoso dos heróis. Filho do mortal Peleu - daí o seu apelido de 'Pelìde' - e da deusa marinha Tethys, Aquiles é o herói-chave da Ilíada, onde lidera o exército dos Mirmidões, um povo da Tessália. Um guerreiro invencível, vulnerável apenas em seu calcanhar, ela é tão feroz no combate quanto ela é capaz de sentimentos de profunda humanidade

Quíron: características e constelação - idéias gregas

Quíron era um famoso centauro (meio homem e meio cavalo), filho de Cronos e Filira. Ao contrário de seus companheiros centauros, famosos por seus modos rudes e rudes, Quíron era de uma alma mansa, um amante da ciência e da cultura. Foi precisamente nas mãos deste último que Quíron encontrou seu fim: seguindo seu terceiro esforço, o dos captura do javali de Erimanto, Hércules visitou o centauro Folo que ofereceu vinho ao herói ao abrir a jarra dos centauros que se zangaram e se atiraram contra Hércules que os rejeitou e matou alguns dos centauros, para defesa, refugiou-se no caverna.

Quíron • Mitos e lendas

A saga de Chiron continua com a interpretação das casas do sétimo ao décimo segundo. VII casa. Com Quíron na 7ª casa, você provavelmente passará a maior parte do seu tempo cuidando de um parceiro que tem algum problema físico ou precisa de cuidados e assistência. Ou você é muito bom em dar conselhos? A lenda de Aquiles é uma das mais ricas da mitologia grega e uma das mais antigas. Ficou especialmente famoso pela Ilíada, cujo assunto não é a tomada de Tróia, mas a cólera de Aquiles, que, no decorrer daquela expedição, arriscou causar a perda do exército grego. Leito de toda a antiguidade ajudou a popularizar o . Aquiles era filho de Peleu, rei dos mirmidões, e da ninfa de Tétis. Ao nascer, sua mãe o tornou invulnerável, mergulhando-o nas águas infernais do Estige, mas segurando-o pelo calcanhar. Quíron também o instruiu na arte de cavalgar, caçar, tocar flauta e curar feridas. Aos seis anos de idade Aquiles matou seu primeiro javali e daquele dia em diante ele sempre trouxe as carcaças sangrentas de javalis ou leões para a caverna de Quíron. Quíron era um médico famoso e também praticava cirurgia. Respostas para definição * Matou Aquiles * para palavras cruzadas e outros jogos de quebra-cabeça como CodyCross. Respostas para palavras cruzadas começando com as letras P, PA

Achille na Enciclopédia Treccan

Quíron em Sagitário pode se sentir limitado em uma existência terrena: ele deve perceber que tem um enorme potencial para a sabedoria em seu coração e então começará a curar sua ferida. CAPRICÓRNIO. Com Quíron neste signo, o indivíduo se dedica obsessivamente ao trabalho, com o objetivo de provar seu valor. Asclépio após a morte, foi recompensado por Zeus que por sua sabedoria o elevou à categoria de divindade, fazendo-o erguer templos e estátuas. Zeus fez para ele uma constelação, a constelação de Ophiuchus (Ophiucus) do grego ofiókos = aquele que segura a cobra: é vista a partir do mês de maio e até setembro e é representada como um homem segurando uma cobra nas mãos e para. CHIRON NAS DOZE CASAS. por Paolo Crimaldi Saber a posição de Quíron no mapa de nascimento é extremamente importante porque nos permite entender o significado mais profundo de nosso caminho cármico-evolutivo. Na verdade, Quíron nos permite entrar em contato com as feridas primordiais que muitas das vezes condiciona completamente a nossa existência O centauro CHIRONE é fruto dos amores entre CRONO, soberano da geração divina anterior às Olimpíadas, e a ninfa FILIRA (em grego tília), filha do deus das águas OCEANO e TETI. Segundo a maioria dos autores, Cronos se juntou a Filira em forma de potro para não deixar sua esposa Rea, muito ciumenta de seus amantes, desconfiada.

Chirone E-learning Spedali Civili di Bresci

  • Quíron está em Áries, onde permanecerá até abril de 2027. Áries e Libra estão interessados ​​no trânsito de Chiron nos próximos anos que não é um planeta real, mas um planeta que está à frente de um grupo de corpos celestes selvagens, que se eles se movem com órbitas irregulares e excêntricas
  • ou. Apolo para vingar seu filho matou o Ciclòpi e Zeus o sentenciou a servir na terra por um ano
  • CHIRON NOS SINAIS E CASAS e seus aspectos para os planetas do mapa natal. CHIRON NAS CASAS. na I Casa Chirone aqui te faz como um cavaleiro imaculado sempre pronto para lutar pelos mais fracos. Normalmente, ao fazer isso, você se negligencia
  • três deles: Quíron, filho de Cronos e Filira, mítico tutor de Aquilo Nessus, que se apaixonara por Deianira e tentara sequestrá-la, sendo morto por Hércules (antes de morrer o centauro dera à mulher a túnica cheia de sangue envenenado que mais tarde mataria o próprio Hércules) Pholus, que no casamento de Hipodâmia e Piritous.
  • Alguns centauros foram mortos enquanto aqueles que escaparam se refugiaram em Quíron. Hércules obviamente os perseguiu e, na tentativa de atacá-los, acabou acertando seu amigo Quíron de fato, uma das flechas de Hércules ainda encharcada no sangue da Hidra, perfurou o joelho do centauro e, mesmo que de forma fortuita e forma completamente involuntária, feriu-o de forma incurável
  • Eu gostaria de apresentar a você o Centauro Chiron, de acordo com a astrologia ocidental moderna. Por exemplo, escolhi Steve Jobs, um mito moderno com todas as suas contradições: muitos detalhes de sua vida estão ligados ao Centauro. Conhecido por seu campo de distorção da realidade, Steve parecia capaz de controlar as mentes dos outros. Ele era um líder visionário e se manteve forte.

Fim de Quíron [editar | editar wikitesto] Tendo entrado em conflito com os centauros, ele matou alguns deles e os sobreviventes se refugiaram na caverna onde Chiron vivia, que também era amigo do herói. Durante a batalha, uma flecha, disparada por Hércules, atingiu Quíron no joelho A vontade de viver é um grande mistério. Todo médico com experiência em doenças mortais sabe que a vontade de viver pode afetar o bem-estar físico e mental e que a sobrevivência muitas vezes vem do desejo de viver do paciente, e não da administração de medicamentos. Inserindo as palavras e frases associadas Exemplo: ASSINAR Outras definições com lamentável: Pode ser lamentável. Com filha: Ela é a filha da ignorância Ama Aligi em A filha de Iorio de D'Annunzio A filha do centauro Chirone que se transformou em um cavalo A filha de Pantalone Tale é uma filha adquirida. Com Édipo: Édipo resolvido O reinado de Édipo Édipo matou o. Isso garantiu que a cabeça, uma vez cortada, não crescesse novamente. Assim, restou apenas a cabeça mortal que, uma vez cortada, foi enterrada na estrada para Eleunte, não antes de embeber algumas flechas no veneno que saiu. Essas flechas foram mais tarde usadas para matar Quíron, Nessus e Filoctetes

Aquiles na enciclopédia dos meninos

Jason foi criado e educado pelo centauro Quíron. Seu pai o confiara a ele, preocupado com as perseguições de Pélias, e para instruí-lo como heróis. Aos vinte anos, Jason queria reconquistar o reino e, descendo do Monte Pélio, onde vivia o Centauro, voltou para Iolco.Mater: Matar, ser morto, principalmente com violência SIN assassinato, assassinato. Definição e significado do termo Uccision Antes de morrer, a mulher revelou-lhe que estava grávida de seu filho, que, por seu gesto raivoso, morreria com ela. Arrependido de seu gesto, Apolo tentou com todos os remédios trazer Coronides de volta à vida e não conseguiu, antes de colocá-la na já acesa pira, ele extraiu a criança de seu ventre e a confiou ao centauro Quíron Portanto Hércules o matou e por sua vez chamou Iolaus para ajudar: este último ateou fogo a uma parte da floresta próxima e, queimando as cabeças de Anchio e Agrio com tochas, perseguiu os outros com flechas até Malea. De lá, eles se refugiaram perto de Quíron, que havia sido expulso pelos Lápitas, e ele era do Monte Pélio. Hércules (Hércules), o semideus herói filho de Zeus - semideus filho de Zeus e Alcmena, Hércules é uma figura heróica ora cômica ora trágica, em que as características de força, intelecto, coragem e poder são predominantemente sexuais

Quíron o substituiu pelo de um gigante morto, Damiso, particularmente dotado para correr (isso tornaria Aquiles mais rápido). Tendo entrado em conflito com os centauros, ele matou alguns deles e os sobreviventes se refugiaram na caverna onde vivia Quíron, que também era amigo do herói. Por que Quíron? Nas mitologias da psique, o arquétipo do Curador-Ferido é bem representado pelo mito de Quíron, estudado há algum tempo na psicologia e de grande importância no campo da cura e da cura. Explorá-lo significa re-conhecer os motivos do mal-estar, da inquietação, aproximar-se daquela parte de nós em sofrimento que precisa de cuidados para o resto da vida. QUIRONE NA ASTROLOGIA Quíron imediatamente se caracterizou com a figura de seu próprio Mestre interior, com aquela imagem arquetípica do terapeuta interior capaz de nos transportar de uma situação psíquica para outra, ensinando-nos a aprender com a experiência, com o que normalmente fazemos todos os dias, e ao mesmo tempo, aprendendo no entanto a dar particular importância e. CHIRONE: foi o mais famoso e sábio dos centauros, filho do deus Cronos e Filira, filha de Oceano, portanto pertence à mesma geração divina de Zeus e dos olímpicos. Ele nasceu meio homem e meio cavalo porque Cronos, ansioso para esconder sua paixão por Filira de sua esposa Rea, para amá-la, se transformou em garanhão de Aquiles: (do grego Achilléus do latim Aquiles). Líder dos mirmidões na Guerra de Tróia, filho do rei Peleu e da deusa marinha Tétis, ele foi educado primeiro pelo centauro Quíron, depois pela velha Fênix. Quando a Guerra de Tróia estourou, a mãe, ciente dela ...

Ele foi acidentalmente morto por uma das flechas de Hércules, cuja ponta havia sido mergulhada no sangue venenoso da Hidra de Lerna. Na realidade, Quíron implorou a Zeus que o deixasse morrer (sendo imortal) quando viu que seus remédios não podiam fazer nada contra o veneno das flechas, então ele viu na morte a única maneira de aliviar o sofrimento que sentia Hermes - Quíron, você pode acreditar em mim quando digo que eu choro ela como você. Mas, juro para você, não sei por que Deus a matou. No meu Làrissa falamos de encontros bestiais nas cavernas e nos bosques Asclépio ou Esculápio (em grego antigo: Ἀσκληπιός, Asklēpiós) é um personagem da mitologia grega. Filho de Apolo e Arsinoe segundo Hesíodo, ou de Apolo e Corônides para Píndaro , é um semideus e, portanto, um homem mortal para Homero, dizia-se que ele havia sido instruído em medicina pelo centauro Quíron, ou que havia herdado essa propriedade de seu pai Apolo anos matou o primeiro javali. Durante esse período de educação para a vida guerreira, Aquiles teve Pátroclo como seu companheiro inseparável. Simultaneamente com os ensinamentos de Quíron, Aquiles aprendeu a arte da eloqüência e o uso de armas com o tutor Fenice. De acordo com a tradição homérica, ele gastou o su

Quíron em Gêmeos: julho de 1983 / junho de 1988 por volta de - ferida da censura - falta de expressão da própria verdade (ter que ficar calado ou ter sido morto por dizer uma verdade incômoda) talento para eloqüência e comunicação, fortes habilidades intuitivas Quíron é um herói reparador de pecados e doenças e representa a grande ambivalência, agora perdida, entre o curador doente e o curador: uma ambivalência que medeia as diferentes condições da pessoa e expressa a relação bidirecional entre médico e paciente como uma negociação cultural que desenvolve um ato de tomada de decisão diagnóstica e terapêutica

Chiron, o cantauro - mitologia grega e mitologia latina

  • Já (em grego antigo: Ιάσων, Iásōn) é uma figura da mitologia grega. Filho do rei de Iolco Eson e marido da feiticeira Medéia, sabe-se que esteve à frente da expedição dos Argonautas, com o objetivo de conquistar o velo de ouro ... Querendo reconquistar o trono de Iolco usurpado de seu pai Eson por seu meio-irmão Pélias, Jason terá que ir para a conquista do velo de ouro, o.
  • Quíron foi acidentalmente ferido na perna por uma flecha envenenada disparada por Hércules. Mas o veneno veio do sangue da hidra, um monstro de várias cabeças morto por Hércules em um de seus trabalhos, a série de façanhas pelas quais ele teve que provar sua virilidade.
  • Aterrorizado, Pholus tentou escapar, enquanto Hércules, tomado por sua fúria habitual, enfrentou os atacantes, matou vários centauros, alguns se refugiaram com Quíron, seu rei, mestre e curandeiro. Uma flecha disparada do arco de Hércules (ainda não polida, col.
  • Quíron era considerado o mais sábio e benevolente dos centauros, um amante da arte, um especialista em ciência e medicina. Durante uma luta contra os centauros, Héracles matou alguns deles e os sobreviventes se refugiaram na caverna, onde morava Quíron, que também era amigo do herói.

Ele foi criado pelo sábio e corajoso Fênix, que aparece ao lado dele no nono livro da Ilíada, e pelo centauro Quíron (meio homem e meio cavalo) que o instruiu em várias artes, incluindo a arte médica. Descrição física: Aquiles tinha cabelos loiros esvoaçantes, era bonito e rápido, seu único ponto fraco era o salto Antro di Chiron Human Sciences a apenas um clique de distância. Morra para matar. Breve análise do terrorismo suicida. Publicado em 26/03/2020 28/03/2020 autor antrodichirone Deixe um comentário. A crônica dos últimos anos, seja veiculada em jornais ou na mídia multimídia. . Neste artigo veremos o que foram as chamadas Aventuras secundárias que rompem com os Doze Trabalhos canônicos como resultado de acontecimentos e não impostos pela figura de Euristeu. Não vou me alongar sobre isso e deixo uma boa leitura. Como Hércules ficou com ele e observou as flechas, sentado com Quíron, é dito que um deles caiu aos pés de Quíron e o matou. Em vez disso, outros dizem que o Centauro, surpreso por Hércules ter matado corpos tão grandes de Centauros com flechas tão pequenas, ele próprio foi levado a puxar o arco.

, chefe da expedição dos Argonautas que visa a conquista do Velocino de Ouro, obtido após várias façanhas.Já nos primórdios da literatura grega é possível saborear agradáveis ​​sabores educacionais. É Homero quem mostra uma cultura pedagógica, por meio de seus poemas magistrais. O herói protagonista de inúmeras façanhas tem o privilégio de fazer parte de um círculo aristocrático de guerreiros. Os virtuosos Aquiles e Ulisses são como cavaleiros iniciados, em um ele decidiu se aposentar da guerra pela ofensa que havia sofrido. Um dia Pátroclo, um primo e seu grande amigo, quase irmão, que cresceu com ele no Monte Pélio, aos cuidados do centauro Quíron, decidiu ir para a guerra em seu lugar. Na batalha, no entanto, ele foi morto por Heitor

Os primeiros a usar o termo serial killer foram os agentes especiais do Departamento de Ciências do Comportamento de Quantico, na Virgínia, identificando-o com aqueles que matam três ou mais vítimas, em lugares diferentes e com um intervalo emocional entre um assassinato e outro, disse esfriando Fora de tempo em cada evento criminal, o sujeito pode matar mais do que uma vítima pode acertá-lo. Sobrevivendo por um milagre ao golpe de estado de Pelias, que matou todos os outros filhos de Aeson, o pequeno Jason foi criado em uma caverna pelo centauro Quíron, que o educou na arte da guerra e da medicina. Um certo poder de cura, Asclépio dominou este conhecimento na melhor das hipóteses, a ponto de ser capaz de ressuscitar o morto Chiron Inf. XII, 65-71 Pg. IX, 37 Filho de Cronos e da ninfa Filira, mestre de Aquiles e de muitos outros heróis do mundo antigo, Quíron é representado na tradição clássica como um sábio educador, médico, astrônomo e músico, muito diferente dos outros centauros. centauros, mas também homens, e ele ressuscitou Esculápio e Aquiles, acredita-se. Portanto, sua piedade e sua consciência o levaram a ser classificado como o número de estrelas. Hércules havia descido dele e, sentado com ele, examinava suas flechas quando um deles, dizem, caiu aos pés de Quíron e o matou

Quíron e o arquétipo do curandeiro ferido - Guia para psicólogos

  1. x, um instrumento musical de quatro cordas semelhante à cítara, enquanto a Musa Calliope o instruía no canto e na arte da pintura. Os talentos do jovem herói foram revelados já aos seis anos, quando, a conselho de seu mestre, matou o primeiro javali
  2. Aeson se casou com Polimela e dela teve seu filho Jason que conseguiu com um estratagema escapar da morte levando-o ao Monte Pelio, onde foi criado pelo centauro Quíron. Mais tarde, Jason voltou à cidade onde conheceu Pélias e estes, tomados pelo medo da profecia, colocaram-no à frente da expedição em busca do velo de ouro.
  3. Quíron aparece precisamente como um mestre da cultura: em sua escola, em uma caverna no Monte Pélio (Tessália), inúmeros heróis da mitologia grega serão treinados, incluindo o mais famoso, Aquiles. Para sublinhar a distinção entre Quíron e os outros centauros, o mito fez dele um filho de Cronos, portanto irmão de Zeus.
  4. comeu toda a sua linhagem
  5. Agora, Aeson se casou com Polimedes, que lhe deu um filho chamado Diomedes. Pélias teria matado a criança sem piedade, se Polimedes não tivesse induzido as suas criadas a chorar sobre o seu corpinho, como se ele tivesse nascido morto, para depois o tirar da cidade, no monte Pélio. Lá Quíron, o Centauro, o criou

CHIRONE, O CURADOR DE FERIDAS - Posição nas Casas, parte

Quando Zeus matou Asclépio, filho de Apolo, Apolo salvou a criança e o confiou ao centauro Quíron para instruí-lo nas artes médicas. Como recompensa por sua lealdade, o corvo se tornou o animal sagrado do deus e foi dotado por Apollo com o poder de prever mortes iminentes. As Ciências Humanas da Toca de Chiron a apenas um clique de distância. Facebook Twitter Googleplus LinkedIn YouTube. Home »Publicações com a tag martyr. Tag: mártir. Morra para matar. Breve análise do terrorismo suicida. Publicado em 26/03/2020 28/03/2020 autor antrodichirone Deixe um comentário. A crônica dos últimos anos. Animais mitológicos de diferentes culturas e mitologias. Vamos falar em detalhes sobre o Minotauro, Centauro, Quimera, Sfinde e o Unicórnio. Todas as criaturas mitológicas que fazem parte dos mitos, lendas e folclore cultural da Espanha, a modelo compartilhando seu pé do verso de e através dos concidadãos de Quíron e modelo que assim seja aquele que batalha morto. sim outro homem diz tanto esse comportamento. tal como o Chi Centaur, imediatamente os espantou pelo tornado nefasto feito, Marne que ao das montanhas Hércules é morto desagradável ao que está nos corpos de tal He, França grande para os deuses. As três garotas sequestradas foram de fato capturadas para serem mortas pela Besta durante um ritual de sacrifício. Cada personalidade de Kevin tem características únicas: Dennis é um homem adulto com transtorno obsessivo-compulsivo, Patricia é uma mulher adulta extremamente religiosa, Hedwig é um menino de 9 anos, Barry é um menino gay apaixonado por moda etc.

Vídeo: A figura da história romana e bizantina de Aquiles

Ele matou Hector em um duelo e foi morto por sua vez por Paris, que o atingiu em seu único ponto vulnerável, o calcanhar. Segundo uma tradição, no entanto, amplamente difundida na Idade Média por romances inspirados no ciclo troiano, mas datando de Ovídio, Aquiles, que se apaixonou por Polissena, filha de Príamo, foi atraído para uma armadilha e matou Hércules resistiu à sua assaltou e matou alguns centauros. Os outros se refugiaram na caverna de seu rei Quíron. Ele saiu para ver o que estava acontecendo. Nesse momento, Héracles atirou uma flecha que errou e atingiu Quíron no joelho. Aarão então conduz os filhos de Tito, Martius e Quintus, ao local onde Bassiano foi morto, e os acusa fraudulentamente do assassinato, o Imperador tem assim a desculpa de mandar prendê-los.

Aquiles: descrição do personagem mitológico de Achill

Entre os muitos outros empreendimentos, lembramos a luta contra os Gigantes ao lado de seu pai Júpiter, a participação na expedição dos Argonautas, a libertação de Prometeu de sua terrível tortura, o confronto épico com os Centauros, que teve como corolário o fim trágico de Chiron. Um dia, Hércules matou Nessus, um centauro que estava ameaçando o seu. Quíron foi abandonado pela mãe ao nascer: de fato, Filira, nauseada com a aparência monstruosa do filho, pediu e obteve dos deuses para ser transformada em tília. Quíron cresceu na solidão, no Monte Pélio (na Tessália), instruído por Apolo e Ártemis que despertaram nele o amor. Peleu acordou, buscou sua espada, mas foi surpreendido pelos centauros: e certamente eles o teriam matado, senão Quíron o salvou. Foi novamente Quíron quem encontrou sua espada e a devolveu. 4. Peleu casou-se com Polidora, filha de Periere. De sua esposa, Peleu teve um filho putativo, Menestio, cujo pai natural foi o rio Spercheo. 5

Mitologia grega e romana, quimera, quíron

Em 1964, em Nova York, Kitty Genovese, uma jovem mulher, foi atacada e morta no meio da rua em frente a 38 pessoas que, apesar dos gritos e do sangue, não intervieram para ajudá-la. A opinião pública atribuiu a causa desta inércia à decadência moral e alienação do homem do tempo [Darley, Latané 1968] Apud hunc Hercules cum deverteretur, et simul cum Chirone sedens sagittas consideraret, fertur una earum decidisse supra pedem Chironis, et ita eum interfecisse. li caduta coloro questi, sopra a militare, il come è piede più di vita Chirone infatti e fiere sono così a Una lo un Garonna abbia detestabile, ucciso. tiranno.. Achille: l'eroe della guerra di Troia Figlio di Peleo (per questo chiamato anche Pelide) e della ninfa Nereide Teti, Achille è uno dei più celebri personaggi della mitologia greca, noto soprattutto per la sua velocità e la sua ira. Achille, in greco Ἀχιλλεύς, era un eroe che combattè nella guerra di Troia, dalla parte degli [ Entra sulla domanda Traduzione Latino - Italiano : I centauri di Igino e partecipa anche tu alla discussione sul forum per studenti di Skuola.net

Invece il piccolo venne portato sui monti e venne educato da Chirone il centauro, per sfuggire alla violenza di Pelia che lo avrebbe ucciso. Molti anni più tardi, mentre a Iolco si stavano tenendo dei giochi in onore di Poseidone, Giasone incontrò Pelia, e reclamò il trono Uccidevano o storpiavano i figli maschi, mentre educavano le figlie al combattimento, bruciando loro la mammella destra affinchè potessero meglio usare l'arco. Fecero molte guerre con i popoli vicini, ma furono vinte e soggiogate successivamente da Bellerofonte, CHIRONE Figlio di Saturno e di Fillira, il più famoso e sapiennte dei Centauri Chirone - Enodio, mai più la vedremo balzare felice dal Dìdimo al Pelio fra i canneti e le rupi. Tanto ci basti. Le parole sono sangue. Ermete - Chirone, puoi credermi quando ti dico che la piango come voi la piangete. Ma, ti giuro, non so perché il Dio l'abbia uccisa

Folo stesso si incaricò della sepoltura dei caduti ma, nell'estrarre dal corpo di uno di essi una freccia, si distrasse al pensiero che un oggetto così piccolo avesse potuto uccidere un essere così grande: la freccia, che era intinta nel veleno dell'Idra, gli cadde sul piede e lo uccise. A Chirone veniva attribuito come padre Crono, che lo. Eracle doveva uccidere il Leone Nemeo e portare la pelle al re Euristeo. Il Leone Nemeo era una belva enorme che non poteva essere ferita né da ferro, né da bronzo, né da pietra. Era stato creato da Selene, la Luna, e Iride, l'Arcobaleno, gli aveva messo la sua cintura come guinzaglio Entra sulla domanda Versioni greco, libro Ellenisti 2!! e partecipa anche tu alla discussione sul forum per studenti di Skuola.net

Non osando uccidere il suo ospite, ch'egli stesso aveva purificato da un delitto, Acasto portò Peleo sul monte Pelio sfidandolo a uccidere quanti più animali potesse in un solo giorno. Ora, in ricompensa della sua castità, gli dèi avevano donato a Peleo una spada magica, forgiata da Efesto, che aveva la virtù di assicurare al suo proprietario la vittoria in battaglia e alla caccia CENTAUREA - Prende il suo nome dal centauro Chirone che rimase ferito al piede da una freccia avvelenata e si curò con il succo tratto dal fiore. CIPARISSO - Bellissimo giovane amato da Apollo, per errore uccise un cervo da lui allevato e al quale era molto affezionato Asclepio, personaggio della mitologia greca, fu identificato con Esculapio dai Romani, che ne fecero il dio della salute (il medico degli dei nella mitologia greca era invece Peone). Le notizie sulla sua origine sono incerte: secondo fonti molto antiche pare fosse una divinità sotterranea della Tracia, in seguito si diffuse la voce secondo cui Asclepio era, come nel caso di Imhotep in Egitto.

progetto Chirone. Si tratta di un percorso di formazione basato su un manuale che stabilisce delle linee guida per aiutare i poliziotti e le vittime ad affrontare emotivamente la tragica notizia della morte improvvisa di un familiare per incidente o per suicidio. È indispensabile che il poliziotto sia formato pe Medea è una figura della mitologia greca, figlia di Eeta, re della Colchide, regione del Caucaso, (sull'attuale costa georgiana del Mar Nero), e di Ecate, dea della magia e degli incantesimi. Medea aveva come nonno Elio, dio del Sole, poiché questo era il padre di Eeta, inoltre sua zia era la maga Circe, e come quest'ultima e sua madre era dotata di poteri magici e addirittura divini Spesso nelle battaglie qualcuno è sfuggito alla morte dedicandosi alla supplica di chi lo inseguiva. 7. Chirone allevò il figlio di Peleo e [lo] chiamò Achille perché non avvicinò le labbra alle mammelle. 8. Uno stratega valoroso con questi soldati potrebbe prendere numerose triremi e vincere battaglie e conquistare città a viva forza. 9


4. Il simbolismo del centauro

Il centauro mezzo cavallo e mezzo uomo rappresenta la dicotomia esistente nell'essere umano, da una parte gli istinti, influenzandola in funzione della materia e dei suoi desideri, e dall'altra l'uso della ragione e il dominio cosciente delle emozioni e degli aspetti istintivi, per trovare l' equilibrio e la sintesi tra corpo e anima .

Chirone simboleggiato dalla costellazione del Sagittario è la rappresentazione dell'uomo che raggiunse la saggezza usando la forza e l'energia guidate dallo Spirito.


Mitologia romană

Mitologia romană este ansamblul de mituri și legende din Roma Antică.

La început romanii și-au imaginat zeii ca puteri și mai apoi ca persoane, astfel explicându-se faptul că puțin din mitologia romană este autentică. După învățatul roman Marcus Terentius Varro, numai după ce romanii au avut contact cu civilizația Greciei antice în sec VI î.Hr. ei au început să-și reprezinte zeii sub formă umană. În ultimele trei secole înaintea lui Hristos scriitori ca Virgil și Ovidiu au gravat numele și funcțiile zeilor romani în librăriile grecești și în tradiția artistică creând o mitologie hibridă, greco-romană care a inspirat poeții și pictorii din antichitate și până azi. Majoritatea faptelor cunoscute despre vechea mitologie romană provin din scrierile scriitorilor antici, din operele de artă care au supraviețuit până azi și din descoperirile arheologice. Romanii credeau că practicile lor religioase mențineau așa zisa „pax deorum” sau pacea zeilor - care asigura prosperitatea continuă a comunității. Fiecare loc, împrejurare sau obiect avea propriul zeu ocrotitor și existau foarte multi zei cu atribuții mărunte, dar importante pentru romani. Astfel, zeii protejau fiecare act al vieții, de la naștere până la moarte.Zeii romani jucau rolul unor oameni cu superputeri, așa că, în timp a devenit normal ca puternicii conducători ai Romei să fie tratați ca niște zei. Cezar a fost primul zeificat și tratat ca zeu după moartea sa. Mai târziu, unii dintre cei mai buni împărați au fost declarați zei de către Senat, dar numai după moartea lor. În timpul vieții ei erau simplii muritori. Toți romanii trebuiau să venereze împărații divini.

Jupiter - stăpânul zeilor și al oamenilor, asemănat cu Zeus din mitologia greacă, protectorul Romei, Zeul Luminii și tatăl zeilor are ca simboluri vulturul și fulgerul. Era considerat drept divinitate supremă, dătătoare de viața și de lumină, care cârmuia cerul și pământul, stăpânea tunetul și trăsnetul, dezlănțuia ploile și furtunile. Legate de aceste atribute, Jupiter purta o serie de epitete, ca: Fulgurator, Fulminator, Tonans. Templul său se afla la Roma, pe Capitoliu și, de aici, el a mai căpătat un epitet - Capitolinus. Dar denumirea cea mai cunoscută care îl desemna era Optimus Maximus ("cel mai bun și cel mai mare"). Ca ocrotitor al romanilor și al Romei în special, Jupiter era cinstit cu precădere de consulii care intrau în funcție, de generalii care se întorceau victorioși, de învingătorii în întrecerile sportive, de cei care împărțeau dreptatea. El era venerat și avea câte un templu în toate orașele Italiei și ale provinciilor.

Saturn - veche divinitate de origine italică, care patrona muncile agricole și roadele pământului. Saturn a fost identificat de timpuriu cu titanul Cronos, din mitologia greacă.

Venus - veche divinitate de origine latină, considerată inițial drept protectoare a vegetației și a fertilității și identificată de timpuriu cu Aphrodita din mitologia greacă mai târziu numită zeița dragostei și a frumuseții. Cu privire la nașterea sa existau două versiuni: după una, era fiica lui Jupiter și a Dionei, după cea de-a doua s-ar fi născut din spuma mării. Căsătorită cu Vulcanus, a fost iubită de Marte, zeul războiului, de Bacchus, Mercur și Neptun, dintre zei, iar dintre muritori de Anchises și Adonis. A avut mai mulți copii: cu zeul Mercurius pe Eros, cu Marte pe Anteros și pe Harmonia, cu muritorul Anchises pe Aeneas etc. În legătură cu farmecul și puterea lui Venus circulau numeroase legende: un episod cunoscut este acela al infidelității ei față de Vulcanus care, descoperind legătura ei cu Marte, a chemat toți zeii Olimpului drept martori, surprinzându-i împreună pe cei doi. Un alt episod, celebru de data aceasta, este judecata lui Paris: Jupiter a poruncit ca mărul de aur aruncat de Eris, zeiță vrajbei, și revendicat în egală măsură de Iuno, Minerva și Venus, să fie acordat de un muritor, Paris, aceleia pe care o va socoti el mai frumoasă. Cele trei zeițe s-au înfățișat înaintea lui Paris pe muntele Ida și au început să-și laude farmecele, promițându-i fiecare câte un dar. Cucerit de frumusețea lui Venus și de darul făgăduit de ea - acela de a o lua de soție pe cea mai frumoasă muritoare, pe Helena - Paris i-a dat ei mărul. Alegerea lui Venus și răpirea Helenei au constituit originea războiului troian. În cursul acestui război, în care rivalele ei, Iuno și Minerva, au sprijinit tabăra adversă, Venus i-a ajutat în mod constant pe troieni, în special pe Paris și pe Aeneas. Ea a fost chiar rănită în luptă de către Diomedes. Dacă nu a putut împiedica moartea lui Paris și distrugerea Troiei, în schimb, salvarea lui Aeneas se datorește lui Venus, care l-a ajutat să ajungă pe țărmurile Italiei. Tot datorită acestui fapt zeița era socotită, sub numele de Venus, drept divinitate protectoare a Romei. Venus avea sanctuare celebre la Paphos, Cnidus, Delos, Sicyon etc. Cultul ei era celebrat în întreaga lume helenică, cu precădere în insulele Cyprus și Cythera.

Iunona - soția lui Jupiter, protectoarea nașterilor și a căsătoriilor, identificată de timpuriu cu Hera din mitologia greacă are ca simbol porumbița. După atributele pe care le avea, Iuno era denumită fie Moneta (cea care vestește, avertizează - datorită faptului că a salvat Roma de invazia galilor prin alarma pe care au dat-o faimoasele gâște de la Capitoliu, ce îi erau consacrate), fie Lucina, datorită faptului că ajuta femeile la nașteri, fie Juga, pentru că patrona căsătoriile. Sărbătorile închinate ei purtau numele de Matronalia și aminteau de rolul salvator pentru cetate al femeilor sabine răpite odinioară, care s-au aruncat în încăierare între părinții și noii lor soți, împiedicându-i să se măcelărească reciproc. Numele ei era legat de numeroase mituri și legende.

Marte - zeul războiului, asociat cu Ares din mitologia greacă are ca simboluri coiful și armele de luptă. Era fiul lui Jupiter și al Iunonei și una dintre cele trei divinități protectoare ale Romei (alături de Jupiter și Quirinus). Romanii îl considerau drept protectorul lor și tatăl lui Romulus. Era, la origine, zeul renașterii naturii, devenind mai târziu zeul războiului și al agriculturii.

Minerva - la romani, zeița înțelepciunii, a artelor și a strategiei războinice. La origine ea a fost o veche divinitate etruscă, identificată mai târziu cu Athena, din mitologia greacă. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau Pallas. Minerva era fiica lui Iupiter și a lui Metis. Jupiter a înghițit-o însă pe Metis înainte ca aceasta să nască, așa încât Minerva a ieșit direct din capul lui Jupiter, cu arme și armură cu tot. În momentul când a apărut pe lume, a slobozit un răcnet războinic, care a cutremurat cerul și pământul. Minerva era simbolul atributelor unite ale părinților ei. Ea personifica forța moștenită de la Iupiter, îmbinată cu înțelepciunea și prudența lui Metis. Zeiță războinică, reprezentată cu coif, suliță și egida pe care era zugrăvit capul Gorgonei, Minerva a jucat un rol important în lupta împotriva giganților. Ea participă, de asemenea, la războiul troian alături de greci, pe care-i susține, neputând uita jignirea adusă de Paris. Este cunoscută disputa dintre Minerva și Neptun cu prilejul împărțirii diverselor regiuni ale Greciei. Cu această ocazie consiliul zeilor a făgăduit să dea Attica aceluia din doi care-i va dărui bunul cel mai de preț. Neptun i-a dăruit calul, iar Minerva măslinul, care avea să asigure prosperitatea locuitorilor. Ea a câștigat în felul acesta întrecerea și a devenit patroana cetății Atena. Minerva era socotită protectoarea artelor frumoase, a meșteșugurilor, a literaturii și a agriculturii, a oricărei acțiuni care presupunea ingeniozitate și spirit de inițiativă. Ea patrona viața socială și cea statală, era sfătuitoarea grecilor adunați în areopag și apărătoarea lor în războaie.

Neptun - zeul mărilor, fratele lui Jupiter și fiul lui Saturnus și al Rheei, identificat la greci cu Poseidon are ca simboluri tridentul și calul. Ca și ceilalți frați ai săi, când s-a născut, Neptun a fost înghițit de către tatăl său și apoi dat afară. Mai târziu a luptat alături de olimpieni împotriva titanilor. Când, în urma victoriei, s-a făcut împărțirea Universului, lui Jupiter i-a revenit Cerul, lui Orcus lumea subpământeană, iar lui Neptun Împărăția apelor. El sălășluia în fundul mării împreună cu soția sa, Amphitrite, alături de care, uneori, urmat de un întreg cortegiu marin și purtat de un car tras de cai înaripați, spinteca valurile. Neptun stârnea furtunile sau făcea ca apele mării să devină liniștite, el scotea insule la iveală sau le cufunda pe altele lovindu-le cu tridentul său, făcea să izvorască râuri sau să se închege lacuri. O dată el a încercat împreună cu Iuno și cu Minerva să-l pună în lanțuri pe Jupiter, dar încercarea a dat greș. De atunci Neptun a fost mereu alături de preaputernicul său frate care cârmuia destinele lumii. Legat de numele său este episodul întrecerii care a avut loc între el și Minerva atunci când a fost să-și împartă între ei pământul Atticei ,ca să înalțe zidurile Troiei. Faptul că nu a fost răsplătit pentru munca sa a atras mânia lui Neptun asupra troienilor. Această mânie, și faptul că Odysseus i-a ucis un fiu, pe ciclopul Polyphemus, l-a determinat pe puternicul zeu să-l urmărească pe erou cu răzbunarea sa, nimicindu-i pe rând corăbiile și aruncându-l de pe un țărm pe altul. Cu zeițele sau cu muritoarele de rând Neptun a avut numeroși fii și fiice, majoritatea înfățișați ca niște ființe monstruoase sau a căror forță era de temut. Printre aceștia se numărau: ciclopul Polyphemus, gigantul Chrysaor, aloizii, Lamus - regele lestrigonilor, Triton etc.

Vulcan - veche divinitate romană, identificată de timpuriu cu Hephaestus din mitologia greacă. Vulcan, fiul lui Jupiter și al Iunonei, era considerat drept zeul focului. Vulcanus era șchiop. Infirmitatea lui se datora fie faptului că fusese aruncat de Jupiter din înaltul cerului, fiindcă în cursul unei dispute dintre părintele zeilor si Iuno el luase apărarea mamei sale, fie faptului că se născuse infirm și, rușinată, Iuno îl aruncase în mare, de unde a fost luat și crescut de Tethys. Timp de nouă ani Vulcanus a trăit într-o grotă din fundul mării, după care a fost readus în Olimp. Reședința sa de predilecție a rămas însă muntele Aetna din Sicilia. Acolo, în atelierele fierăriei lui divine, ucenicii săi - ciclopii - prelucrau fierul și celelalte metale. Din mâinile dibace ale zeului făurar ies tot felul de obiecte minunate: un tron de aur dăruit Iunonei, armele lui Achilles, lucrate la rugămintea lui Thetis, trăsnetele lui Jupiter, faimosul colier al Harmoniei etc. Vulcanus a fost cel care a ajutat la nașterea Minervei înlesnind ca zeița să iasă din capul divinului ei tată, și tot el a modelat, din țărână, trupul Pandorei. Vulcanus a fost cel care l-a țintuit și pe Prometheus de muntele Caucasus. Deși înzestrat cu un fizic urât, Vulcanus era considerat când soțul uneia dintre grații, când - de cele mai multe ori - drept soțul lui Venus. Lui Vulcanus îi sunt atribuiți mulți copii are ca simboluri ciocanul și nicovala.

Mercur - fiul lui Jupiter și al unei pleiade (Pleiadele erau sapte surori, fiicele nimfei Pleione si ale lui Atlas), s-a născut într-o peșteră pe muntele Cyllene, din Arcadia. Încă de timpuriu, Mercur și-a vădit aptitudinile și talentele. Abia născut, copilul a ieșit din scutece și a fugit până în Thessalia, de unde a furat cirezile pe care le păștea acolo fratele său, Apollo. Nimeni nu l-a văzut în afară de un cioban, pe nume Battus. După ce a ascuns animalele, Mercurius s-a întors înapoi în peștera în care s-a născut. Acolo, la intrare, a găsit o broască țestoasă și, cu ingeniozitatea-i caracteristică, a întocmit din carapacea ei o liră. Între timp Apollo a luat urma hoțului și, ajuns la peștera cu pricina, l-a silit pe Mercurius să-i înapoieze vitele. Auzind însă sunetul minunat al lirei, zeul s-a învoit să i le lase în schimbul noului instrument. Mai târziu, tot de la Apollo a primit Mercurius și faimosul caduceu (un baston înaripat, cu doi șerpi încolăciți în jurul lui), care a devenit - alături de pălăria cu boruri largi și de sandalele de aur înaripate - unul dintre atributele zeului. Mândru de istețimea fiului său, Jupiter l-a făcut pe Mercur mesagerul zeilor. În această calitate, în majoritatea legendelor Mercurius joacă un rol secundar. El participă, de pildă, la gigantomahie (luptă mitică a giganților împotriva zeilor), le însoțește pe cele trei zeițe olimpiene pe muntele Ida, conducându-le în fața judecății lui Paris, îl ajută pe Odysseus să învingă vrăjile Circei, mijlocește târgul dintre Hercules și Omphale, la porunca lui Iupiter îl însoțește prin lume pe micul Bacchus urmărit de mânia lui Iuno. Mercurius era zeul comerțului și al călătorilor - și, pentru acest atribut, i se ridicau statui la toate răspântiile - dar și al hoților și al borfașilor. El era protectorul păstorilor și călăuza umbrelor celor morți către meleagurile Infernului. În general, era considerat drept patronul muzicii, al oricărei invenții, al meșteșugurilor etc. În mitologia greceasca zeul mesager purta numele de Hermes. La romani mama lui Mercurius era veche divinitate de origine obscură ce simboliza, se pare, Primăvara. Mai târziu a fost identificată cu Maia din mitologia greacă.

Ceres - la romani, zeița grâului și a recoltelor. Deși de origine veche latină, această divinitate s-a identificat mai târziu întru totul cu Demeter din mitologia greacă. Ceres era fiica lui Cronos și a Rheei și aparținea generației olimpienilor. Ceres a avut cu Iupiter o unică fiică, pe Persephone, de care era strâns legată atât în ceea ce privește cultul cât și legenda. În timp ce culegea pe un câmp flori, pe Persephone a înghițit-o pământul ea a fost răpită de unchiul ei, Pluto, care a dus-o cu el în Infern. Zadarnic a căutat-o îndurerată Ceres nouă zile și nouă nopți, cutreierând lumea în lung și-n larg. Nimeni nu-i știa de urmă. Într-un târziu, mama a aflat de la Apollo de soarta fiicei ei. Cuprinsă de jale, Ceres părăsește atunci Olimpul și jură să nu-și reia îndatoririle divine și locul în rândul zeilor, decât în ziua când îi va fi înapoiată Persephone. Rătăcind pe pământ, după multe peregrinări, ajunge la Eleusis și zăbovește o vreme mai îndelungată la curtea regelui Celeus .Între timp, cum pământul nu mai rodește și holdele se usucă, Iupiter îl trimite pe Mercurius să i-o aducă înapoi pe Persephone. Dar reîntoarcerea fiicei la mama ei nu mai este posibilă. Ascalaphus a văzut-o pe Persephone cum s-a înfruptat în Infern dintr-o rodie. În felul acesta ea s-a legat, o dată pentru totdeauna, de lumea subpământeană. Mânioasă, Ceres îl transformă pe Ascalaphus - singurul martor al sacrilegiului comis - în bufniță. Persephone însă trebuie să rămână alături de Pluto. La insistențele lui Ceres se ajunge totuși la un compromis: șase luni din an Persephone va sta alături de soțul ei în regatul subpământean și șase luni le va petrece pe pământ, lângă mama ei. Reîntoarcerea pe pământ era însoțită de venirea primăverii, de renașterea naturii și de plinătatea verii. Absența ei era marcată de ariditate, de anotimpul trist al iernii în care Ceres ducea dorul fiicei ei. În mitologia greaca Ceres purta numele de Demeter, o veche divinitate cu care a fost asimilată are ca simbol secera și snopul de grâu.

Pluton, sau Orcus, la romani, în credința populară, zeul morții, identificat mai târziu cu Hades. De la el, sub numele de Orcus, era desemnat Infernul însuși. El este zeul împărăției subpământene, fiul lui Saturnus și al Rheei. Ca și ceilalți frați ai săi, când s-a născut, Orcus a fost înghițit de tatăl său, apoi dat afară. Mai târziu a participat la lupta dusă de olimpieni împotriva titanilor. Orcus sălășluia în împărăția umbrelor, pe care o cârmuia alături de soția sa, Persephone. El nu îngăduia nimănui, o dată ajuns acolo, să mai vadă lumina zilei. Când Hercules a trecut hotarele Infernului s-a lovit de împotrivirea lui Orcus, pe care l-a rănit cu o săgeată, silindu-l să se refugieze în Olimp. Numele de Orcus era evitat de cei vechi, care se fereau să-l pronunțe, socotindu-l aducător de nenorociri. Cel mai adesea el era invocat sub numele de Pluto (Zeul cel bogat), aluzie la bogățiile nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pământului.

Bacchus - Liber, zeul strugurilor, al vinului și implicit al veseliei, avea ca și corespondentul în mitologia greacă pe Dionysos.

Diana - veche divinitate italică, identificată mai târziu cu Artemis din mitologia greacă. Era considerată zeița luminii, al cărei simbol strălucitor era Luna. Diana este zeița vânătorii, soră geamănă cu Apollo. Era fiica lui Iupiter și a Latoniei. La început a avut aceleași atribute cu fratele ei: era o divinitate răzbunătoare, care semăna molimi și moarte printre muritori. Diana își secondează fratele în numeroase acțiuni: îl însoțește în exil atunci când Apollo ispășește omorârea Pythonului, e alături de el în războiul troian, participă împreună la uciderea copiilor Niobei etc. Când Apollo ajunge să fie identificat cu Helios (Soarele), Diana e identificată cu Selene (Luna). Mai târziu, Diana capătă atribute de zeitate binefăcătoare: ea era, de pildă, considerată protectoare a câmpurilor, a animalelor și a vindecărilor miraculoase. În calitatea sa de zeiță a vânătorii era înfățișată ca o fecioară sălbatică, singuratică și care cutreiera pădurile însoțită de o haită de câini, dăruiți de Pan, ucigând animalele cu arcul și cu săgețile ei făurite de Vulcanus. Insensibilă la dragoste, îi pedepsea pe toți cei care încercau să se apropie de ea, iar dacă la rându-i încerca să se apropie de vreun muritor, dragostea ei era rece și stranie.

Luna - la romani, zeița lunii, numita Selene de către greci, identificată mai târziu cu Artemis. Selene era înfățișată ca o femeie strălucitor de frumoasă, purtată printre nouri într-un car de argint. Un episod cunoscut legat de numele ei era cel al dragostei sale pentru Endymion.

Ianus - una dintre cele mai vechi divinități din mitologia romană. La origine, Ianus a fost un rege care a domnit în Latium în epoca de aur. După moarte a fost divinizat. Ca zeu protector al Romei i se atribuia un miracol care a salvat cetatea de o invazie a sabinilor: în timp ce dușmanii se pregăteau să treacă peste zidurile Capitoliului, Ianus a făcut să țâșnească în fața lor un șuvoi fierbinte, care i-a silit să se retragă. În amintirea acestui fapt persista la Roma obiceiul de a lăsa în timp de război porțile templului lui Ianus deschise, pentru a-i da posibilitate zeului să vină în ajutorul romanilor. În timp de pace ele se închideau. Ianus era înfățișat cu două fețe opuse: una privea înainte, cealaltă, înapoi.

Apollo - una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei romane. Era fiul lui Iupiter și al lui Latonia. Pentru că Iuno, din gelozie, îi refuzase Latonei un loc unde să poată naște, Neptun a scos la iveală, din malurile mării, insula Delos. Latonia a adus pe lume doi gemeni: pe Apollo și pe Selene. Crescând miraculos de repede, la numai câteva zile după naștere, Apollo, al cărui arc și ale cărui săgeți deveniseră temute, a plecat la Delphi, unde a ucis șarpele Python, odinioară pus de Iuno să o urmărească pe Latonia și care ulterior devenise spaima întregului ținut. După aceea Apollo a înființat acolo propriul său oracol, instaurând totodată și Jocurile Pitice (jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia antică, în cinstea zeului Apolo). Un alt episod care i se atribuia era cel al uciderii ciclopilor: fiul lui Apollo, Asclepius, inițiat de centaurul Chiron în tainele medicinei, nu s-a mai mulțumit să vindece, ci a început să-i învie pe cei morți. Acest fapt a atras asupra sa mânia lui Iupiter, care l-a omorât cu trăsnetul său. Îndurerat de pierderea lui și neputând să se răzbune pe Iupiter, Apollo i-a pedepsit pentru moartea fiului său pe ciclopi, ucigându-i la rândul său, cu săgețile lui. Singura vină a acestora era faptul că făuriseră trăsnetul lui Iupiter. Drept pedeapsă pentru actul său necugetat, Apollo a fost osândit de Iupiter să slujească timp de un an, ca sclav, pe un muritor. El și-a ispășit pedeapsa păzind turmele lui Admetus. Apollo a iubit numeroase nimfe și muritoare, printre care pe Daphne, Cyrene, Marpessa, Cassandra, și uneori chiar tineri ca Hyacinthus și Cyparisus. Zeul era înfățișat ca un tânăr frumos și înalt, cu o statură zveltă și impunătoare. Atributele lui erau multiple: inițial, Apollo era considerat ca o divinitate temută, răzbunătoare care, justificat sau nu, răspândea molimi sau pedepsea cu săgeți aducătoare de moarte pe oricine îi stătea împotrivă. Era socotit totodată zeu vindecător, priceput în arta lecurii, și tatăl lui Asclepius. Avea darul profeției, de care erau legate numeroasele lui oracole. Dintre acestea, cel mai vestit era cel de la Delphi. Se spunea că, îndrăgostit fiind de Cassandra, fiica lui Priamus, Apollo ar fi inițiat-o și pe ea în această taină. Mai târziu, el a devenit zeul muzicii, al poeziei și al artelor frumoase. Era înfățișat, în această calitate, înconjurat de muze, pe muntele Parnassus. Apollo era zeul invocat în călătorii, de cei care navigau pe mare, care proteja orașele și noile construcții. Se spunea că împreună cu Alcathous ar fi ajutat la reconstruirea cetății Megara, care fusese distrusă. În sfârșit, Apollo era considerat ca zeu al luminii (de aici și epitetul de Phoebus) și era identificat adesea cu însuși Soarele. Era serbat în numeroase centre ale lumii grecești: la Delphi, Delos, Claros, Patara etc. În cinstea lui s-au instituit la Roma Ludi Apollonares, și tot acolo, pe vremea împăratului Augustus, i se aduceau onoruri deosebite.

Quirinus - în mitologia romană, veche divinitate războinică, de origine sabină, identificată uneori cu zeul Marte, alteori cu Ianus. Denumire purtată de Romulus după moarte, când a fost trecut în rândul zeilor.

Sol - la romani, veche divinitate de origine sabină, identificată cu Helios din mitologia greacă. Sol, "Soarele", era o divinitate solară, asemănătoare - și uneori identificată - cu Apollo. Aparținea generației preolimpiene: era fiul lui Hyperion și al Theiei și frate cu Selene și cu Eos. Sol, închipuit ca un tânăr frumos și puternic, este zeul care aude și vede totul. Vestit de Aurora, care-l precede, el străbate zilnic bolta cerească pe carul său tras de patru cai iuți. Seara Sol coboară în apele oceanului, unde-și scaldă și-și răcorește caii înfierbântați, el însuși odihnindu-se într-un palat de aur, de unde pornește din nou la drum în ziua următoare. Cu oceanida Perse, Sol are mai mulți copii: Circe, Aeetes regele Colchidei, Pasiphae și Perses. Cu oceanida Clymene, una dintre surorile soției lui, are mai multe fiice. Acestea din urmă îi păzesc faimoasele cirezi de boi din care s-au înfruptat tovarășii lui Odysseus.

Tellus - la romani, veche divinitate și personificare a Pământului, identificată cu Gaea din mitologia greacă. Tellus, considerată în vechime drept element primordial din care se trăgeau toți ceilalți zei, s-a născut după Chaos (Haosul), zămislindu-i, la rândul ei, pe Uranus (Cerul) și pe Pontus (Marea). Din unirea ei cu Uranus s-au născut titanii, titanidele și ciclopii. Toți acești copii ai Terrei îl urau însă pe tatăl lor, Uranus, fiindcă îi silea să trăiască în adâncurile pământului și nu le îngăduia să vadă lumina zilei. Pentru a-și scăpa copiii de tirania lui Uranus, Terra(Tellus)l-a ajutat pe unul dintre ei, pe Saturnus, să-și mutileze tatăl. Din picăturile de sânge scurse de la Uranus, care au căzut pe pământ și l-au fecundat, s-a născut o nouă generație de copii: eriniile, giganții și nimfele. După mutilarea lui Uranus, Terra s-a unit cu celălalt fiu al ei, Pontus, și a zămislit o serie de divinități marine, printre care se numărau Ceto, Nereus și Thaumas. Domnind asupra universului, Saturnus se dovedește însă la fel de tiran ca și tatăl sau. Atunci Terra hotărăște să-l nimicească și pe el. Saturnus se unise de mai multe ori cu sora sa Rhea, și avusese cu ea mai mulți copii, pe care însă îi înghițise pe rând. Când a fost să-l nască pe Iupiter, ca să-și scape copilul de furia tatălui, Rhea a cerut sprijinul Terrei. Aceasta i-a dezvăluit voia destinului: Iupiter avea să supraviețuiască și să-și doboare tatăl, cu sprijinul titanilor. Cu ajutorul Terrei , Rhea reușește să-l înșele pe Saturnus și să-l ascundă pe Iupiter. Mai târziu, când Iupiter ajunge să conducă destinele lumii, Terra, nemulțumită și de cârmuirea lui, dă naștere - unindu-se de data aceasta cu Tartarus - unor ființe monstruoase: Typhon și Echidna. Typhon le declară război zeilor, care mult timp sunt înspăimântați de forța lui uriașă. Tot Terrei îi sunt atribuiți - după diferite versiuni - numeroși alți copii monstruoși, printre care: Antaeus, Charybdis, harpiile etc. Într-o perioadă mai târzie Terra trece drept mama tuturor zeilor și ulterior cultul ei se identifică fie cu cel al zeiței Ceres , fie cu cel al Cybelei.

Vesta - fiica lui Saturnus, era o veche divinitate romană, considerată drept protectoare a focului din cămin și a căminului în general și identificată cu Hestia din mitologia greacă. Vesta era cea mai mare dintre fiicele lui Saturnus și ale Rheei și soră cu Iupiter și cu Iuno. Cu toate că a fost curtată de Apollo și de Neptunus ea a rămas, cu îngăduința lui Iupiter, pururea fecioară. Nu părăsea niciodată Olimpul și era considerată, atât de zei cât și de muritori, drept protectoarea căminului.

Aesculapius - a fost zeul medicinei, al tămăduirilor în mitologia romană și a fost preluat din mitologia greacă, unde acest zeu era reprezentat de Asclepios.

Ops - soția lui Saturn, Zeița Mamă are ca și corespondent la greci pe Rhea, soția lui Cronos.

Somnus - zeul somnului îl are ca și corespondent la greci pe zeul Hypnos.


Video: Mitología Griega: Quiron, El Maestro de Heroes